Romane politiste Romania

Putem vorbi despre “Amprenta Clinicii Fantoma” ca despre o drama a dezumanizarii. Pornind de la saracia crunta si terminand cu lipsa de sperante, volumul in discutie il poarta pe cititor in lumea dezradacinatilor din Romania, lume cu multiple fatzete ale suferintei. In cazul principal, este vorba de posibilele valori ale acestei tari, care au de-ales intre a pleca sau a fura. Cand oamenii de valoare din aceasta tara nu au bani deajuns nici macar pentru a pleca pe alte meleaguri mai primitoare, situatia devine de un tragism care frizeaza absurdul absolut. Personajul central se dezumanizeaza progresiv si continuu; culege lazi de mancare de la depozitul de gunoi, primeste pachetul cu gustarea unui individ la fel de sarac si nefericit ca si el, foloseste fara jena bani gasiti pentru a-si definitiva munca de cercetare. A ucide sau a vinde rodul muncii sale unor forte militare din lumea a 3-a ajung fapte ce decurg din amintita dezumanizare a naturii umane din aceasta tara. Gasim, in paralel, disperarea medicilor care fac munca umanitara in orice spital, fie el cat de ilegal, dar si dezumanizarea oamenilor marunti care nu au un loc de munca, nici cat sa-si asigure hrana familiilor. Toata actiunea se desfasoara-ntr-o lume frematatoare, flamanda, unde abunda prostituatele, recuperatorii, camatarii verosi, alaturi de care co-exista oamenii de mare valoare stiintifica. Deghizat in roman politist, aceasta dureroasa lucrare cu aspecte profund sociale apartine unui scriitor care este, la randul sau, un dezradacinat. In subsolul acestui policier exista drama scriitorului care-si publica cu greu lucrarile, visand la vanzarile iluzorii care-i vor permite urmatoarea aparitie. Poate ca niciodata nu a fost mai bine surprinsa dezumanizarea sociala ca in acest volum anonim, pierdut intr-un oras aspru si nepasator…

Observ cu uimire cum se contureaza un nou mod de viatza lierara! Nu stiu daca este ceva specific romanesc, sau mai exista si pe alte meridiane. Este vorba de ceea ce noi numim Literatura Subterana. Adica anumiti scriitori exista, scriu, publica, vand, au clienti, au cititori, scot suficienti bani pentru a-si publica in “regie-proprie” urmatorul volum, care este la randul sau vandut catre aceiasi clienti, si ciclul se repeta! Toate acestea, fara ca respectivii scriitori sa aiba vreo cat de mica tangentza cu Viata Literara Oficiala din Romania. In afara de mica Editura quasi-necunoscuta care-i publica si care traieste de pe urma acestor scriitori-fantoma, acesti CREEATORI de Literatura nu sunt absolut deloc recunoscuti de Oficialitatile Literare din tara noastra. Si, culmea, nici nu au nevoie sa fie recunoscuti. ..! Este uimitor modul in care anumiti oameni pot sa existe ca scriitori, bine-merci, fara sa fie luati in consideratie, fara sa existe in recenziile oficiale, fara ca existenta lor sa aiba vreun aspect oficial. Desigur, romanele lor au ISBN, au CIP, sunt inscrise cu “Depozit-Legal” la Biblioteca Nationala a Romaniei, deci ei CHIAR SUNT scriitori. Cu toate acestea, marile edituri, marii critici literari, ca si confratii lor care-au insfacat gloria stralucirii literare de fatzada, toti acestia, deci, le neaga cu-nversunare existenta. Ca o ironie subtila a sortii, acesti “Scriitori-Fantoma”, ca sa-i numim asa, exista totusi destul de bine. Au cititorii lor, clientii lor, asi vand volumele si o duc chiar binisor. Si asta fiindca nu-si vand volumele prin intermediul vreunui lant de Librarii care-nsfaca vreo 50% din pretul vanzarii, si nici nu colaboreaza cu niste rechini editoriali care cedeaza cam 7% din venituri autorului, sau chiar nimic, asa cum procedeaza anumite edituri celebre din Romania, care nu-si mai platesc nici traducatorii, nici scriitorii, nici angajatii, mergand pe principiul “Fa-mi ceva, daca poti.”. N-o sa dam nume, se stie la ce Editura ma refer…!! Deci, avand in vedere ca scriitorii de care vorbim, ei scriu, ei platesc editura, ei vand singuri, si NU MAI IMPART cu nici un grup de hiene rodul muncii lor, existentza lor este chiar mai buna decat a scriitorilor inregimentati in Sistemul Editorial-Literar de suprafata, cel recunoscut oficial in Romania…!! Va dati seama de ironia sortii? “Scriitorii-Fantoma” au scapat de lanturile contractelor oneroase cu care-i priponesc Editurile rapace conduse de editori-sefi lacomi si exploatatori. Ideea este ca scriitorii pot scrie si POT VINDE si singuri. O simpla Autorizatie de Vanzator-Volant ai face pe anumiti scriitori sa-si vanda singuri propria lor munca, fara a mai amparti banii cu toti acesti Paraziti Literari care sunt Editurile, Editorii, Criticii-mercenari, recenzorii, si alti viermi intestinali ai Literaturii Romane, care traiesc pe spinarea scriitorilor, mulgandu-i cu nerusinare! Se pare ca cea mai josnica si mizerabila forma de existentza umana este aceea de Critic-Literar! Hei, domnii Editori care alcatuiti Sistemul, se-aude? Nu va dorim decat ca si alti scriitori din noul val sa se trezeasca la realitate, si sa-nceapa sa se descurce si fara voi…! Si-asa, Sistemul literar romanesc este in faliment liber, editurile vand la juma’ de pret, si zac cu magaziile pline de volume, si-asa editurile nu-si mai platesc angajatii, asa ca probabil scriitorii descurcareti se vor orienta spre o anumita independenta. Noi cunoastem deja cativa asemenea scriitori care scriu de capul lor! Si au nerusinarea de-a se descurca chiar bine!! Felicitari pentru acesti scriitori, care-au avut curajul de-a incerca o varianta noua si viabila.

Nascuta la data de 29-06-1983, scriitoarea Marie McFressie da dovada de o maturitate creeativa iesita din comun. Lucrarea sa de debut, “Labirint Erotic”, poate fi considerata un roman complex, ermetic, greu descifrabil la o prima vedere neatenta si superficiala. Putem sa-l numim un “roman erotic” dar tot asa de bine lucrarea are trasaturile definitorii ale unui volum oniric. Citind atent aceasta carte, se poate descoperi nuante specifice prozei fantastice, dar si o suava briza misterioasa specifica clasicului E.A.Poe. Starea virtuala a volumului in discutie este mult mai reala, in structura sa intima, decat realitatea in sine. Celia Ionescu penduleaza intre visurile induse de un Lap-Top care echivaleaza cu bagheta vrajitoarelor, si un iluzoriu pitic Erotik, indepartata linie paralela a unui cetzos Twen Peaks autohton. Realitatea intrinseca este vag ancorata-n ancora unei cafenele-terase “Angel”, prietenia Mariei si aroma vreunei cafele care creeaza echilibrul necesar prozei. Momentele sexuale sunt captivant surprinse si excitant redate; degetele pianotand usor pe claviatura unui trup  de femeie. Intr-adevar, trupul femeii este ca o vioara la care trebuie sa stii sa canti…! Regasirea Celiei Ionescu si-a lui Laur Prison in lumea realitatii concrete ne ofera o surpriza de proportii. Cadrul actiunii este minunat ales; Venetia, cu podurile sale, cu basilica San Marco, ceatza ce se ridica din vechea laguna spre a invalui ca-ntr-o mantie lungul sir de iubiri pasionale care-o-mpinge pe Celia ca-ntr-un carusel fara sfarsit. Intr-adevar, David, Mauro, Tiberius, sunt doar chipuri reflectate intr-o oglinda aburita a unei sexualitati nepotolite. Autoarea pare o experta pictoritza a unor fresce pasionale. Desigur, personajul acesta veridic si puternic numit Celia Ionescu nu se teme sa treaca de Portile Paradisului. Sclava unei sexualitati distrugatoare, personajul central schimba partenerii intr-o neobosita nazuinta spre “Dragostea Perfecta”! Volumul in discutie iradiaza senzatii puternice! Finalul este frumos nuantzat; demonii interiori ai Celiei sunt alungati, si totul se-ncheie printr-un mariaj perfect. Hotarat lucru, autoarea Marie McFressie stapaneste bine ritmul senzualitatii literare. “Labirint Erotic” este un roman care merita sa fie citit. Mai mult, merita sa existe pe firmamentul literaturii universale. Volumul este reprezentativ pentru genul literaturii erotice. Felicitam pe autoare pentru aceasta frumoasa realizare.

In data de 5-03-2012, un angajat al Politiei Romane a intrat intr-o frizerie centrala si-a “ras” cu un Gloc de 9 mm vreo 8 persoane. Doua au murit. Restul, dumnezeu cu mila! Poate scapa… Ar trebui sa se tina o evidenta stricta a tuturor ilegalitatilor comise de angajati ai Politiei, in ultimii ani; luare de mita, pretindere de mita, abuzuri, mardeala, arestari abuzive, ajungand chiar pana la crima! Se pare ca regula dupa care se merge la angajarea cadrelor in Politia Romana este urmatoarea; “minte multa nu se cere, prost sa fii, sa ai putere”. Se da o proba fizica, si cam atat. Toti mocofanii, frustratii, tzoparlanii si retardatii se angajeaza in Politie. Dac-ar fi sa schitam un portret de politist uzual romanesc, ne iese un om bantuit in egala masura de-o mare prostie si de-un imens Orgoliu. Ideea de-a fi politist se confunda cu sentimentul de-a fi dumnezeu pe pamant! Se merge pe ideea ca ai o putere totala, neingradita de nimic. Si, chiar, cine-ar putea sa opreasca un POLITIST de la-nfaptuirea ilegalitatilor care-l bantuie?! Unde-ar putea sa se planga omul obisnuit, atunci cand este cotonogit de politie deoarece nu scoate repede shpaga regulamentara? Ne-amintim desigur de politistii de frontiera, care scoteau shpaga cu tumbaraul de gunoi, ne-amintim de dl Soric, in momentele in care lua apararea mafiotilor cu care se-ncuscrise, ne-amintim de politistii de la o anumita sectie, care-si cotonogeau colegii “sub acoperire”, sau de cei de la o alta sectie celebra, care colaborau extrem de fructuos cu hotii de benzina! In rarele momente cand faptele politistilor sant de-asa natura incat LEGEA chiar trebuie sa intervina, arestarile nu se mai fac individual, ci se procedeaza la arestarea unei Sectii intregi de politie. Oare de cine trebuie sa se fereasca omul obisnuit, mai intai? De grupurile de mafioti autohtoni, care bantuie orasul? De politisti? Cumplita dilema…! Unde-ar fi putut sa se planga nenorocita nevasta raposata a politistului criminal? La politie? Se pare ca individul o hartuia de multa vreme, dar nu te poti plange la politie ca te bate politia…!! A fost nevoie ca domnul politist sa faca 8 victime, pentru ca legea sa-l umfle, totusi. Un frumos exemplu de gandire politieneasca; ai ceva de-mpatit cu nevasta care divorteaza, si mai omori si alti 7 oameni nevinovati…! Oare cand se va hotari Ministerul de Interne sa nu-i mai angajeze in Politia Romana pe toti cretinoizii, abuzivii, frustratii si nebunii?!? In momentul de fatza, politia romana efectueaza cercetari amanuntite, pentru a afla cum au murit doi oameni carora li s-a tras cate-un glonte-n cap! Asteptam cu interes rezultatul cercetarilor.

Rasismul este procesul de discriminare conform caruia rasele omenesti pot fi clasificate de la Inferior la Superior, in functie de culoarea pielii. Conceptul rasial se manifesta, printre altele, printr-o EXPRIMARE jignitoare si repetata. In noaptea de 29 februarie spre 1 martie 2012, la emisiunea “Un Show Pacatos”, am auzit-o pe numita Oana Zavoranu etalandu-si Rasismul, care este interzis prin Lege, daca nu ma-nsel. Legat de cearta ei cu anumite persoane de Etnie Rroma, Oana Zavoranu s-a exprimat pe tot parcursul emisiunii cu apelativul de “BARAGLADINE”, referitor la tiganii cu care este domnia-sa in conflict. Avertizata de dl Capatos, Domnisoara Oana Zavoranu a continuat sa se exprime cu acelasi termen de “baragladina”, sub pretextul ca emisiunea este un pamflet si ca are voie sa se exprime la acest mod. Oana Zavoranu s-a mai exprimat cum ca o anumita canapea pute, deoarece au stat BARAGLADINELE pe respectiva canapea. Rasismul doamnei Oana Zavoranu este mai mult decat evident! El este deranjant!! Si nu este prima emisiune la care Oana Zavoranu se exprima astfel. Ceea ce are domnia-sa de-mpartit cu tiganii in cauza se va reglementa la Tribunal. Termenul de “BARAGLADINA” nu are nimic de-a face cu Procesul in desfasurare. Poate ca ar fi cazul ca Legea sa se auto-sesiseze in aceasta situatie.. Evident, Oana Zavoranu se cearta prin tribunale cu distinsa ei mama, cu Pepe, cu Vanesa, cu Melissa, cu etc. Iar faptul ca Oana Zavoranu a fost asa de “nevinovata”, ca sa folosim acest termen, incat sa le dea tiganior in discutie juma’ de milion de euro, plus casa, masina, bijuterii, etc, in loc sa refuze sa cedeze aceste valori si sa reclame la politie toata inselaciunea, asta nu are de-a face cu etnia tiganilor.Noi o intelegem pe Oana Zavoranu care, neavand alta ocupatie si meserie, mai scoate un ban cinstit spalandu-si rufele murdare-n public. Aceste emisiuni de scandal sant singurele ei “aparitii” pe sticla, din care mai scoate-un ban, deoarece, daca domnii de la televiziuni n-o platesc pentru aparitii, nu stiu de ce-ar sta toata noaptea pe la diverse Televiziuni “pamfletare” cu niste emisiuni ca niste closete publice.. Doar ca sa-si improaste dusmanii cu ceva cald si puturos? Si, slava domnului, Oana are multi dusmani…!A-ti rezolva problemele legale la Televizor, numindu-ti dusmanii “baragladine”, in timp ce acestia sunt inchisi, mi se pare de-un gust indoielnic. O minima decenta ar trebui sa te faca sa te exprimi in termeni legali, strict in Sala Tribunalului.”Baragladinele” sunt fara scoala, desigur, deci nu cobori mai jos ca ei, prin exprimare… Iar termenul de “baragladina”, folosit insistent, n-o onoreaza pe O.Zavoranu. Deci, Oana Zavoranu, te rugam sa te mai cenzurezi, daca tot pretinzi ca esti o persoana cu studii superioare. Las-o naibii de exprimare…!!!

Regele Mihai de Hohenzollern s-a nascut pe data de 25 Octombrie 1921. Fiu al dezastruosului Carol al doilea, priapic celebru, Mihai a fost avortat de pe scena Istoriei pe data de 30 decembrie 1947, cand a abdicat. Romania a crezut c-a scapat de el pentru totdeauna, dar ne-am inselat amarnic! Celebru “luptator si oponent anti-comunist”, fosila asta nenorocita a fost decorat de catre I.V.Stalin cu Crucea Victoria(POBEDA) pentru o buna colaborare cu rusii comunisti, carora Mihai de Hohenzollern de Sigmaringen de Etc le-a cedat neconditionat Romania si prizonierii Armatei Romane. Drept recompensa, U.R.S.S. i-a dat Decoratia POBEDA, si i-a permis sa-si ia averile si s-o stearga-n Elvetia, unde-a trait bine-mersi, din vanzarea diverselor tablouri de mare valoare sterpelite din Romania, dar si din Pensia substantiala pe care (zice-se) i-au alocat-o Comunistii romani in schimbul renuntarii la orice pretentie la tronul acestei tari pe care familia regala a muls-o cu nerusinare, si-ar vrea s-o mai mulga…! S-o recunoastem, rusii au fost mai prevazatori si mai intelepti; ei au pus laba pe familia tzarului Romanov si i-au lichidat pe toti, fapta de-o cruzime inimaginabila, dar necesara istoriei ulterioare a Rusiei. Astfel, nici o dihanie regalista n-a mai venit sa latre prin Federatia Rusa cum c-ar vrea tron, parale, proprietati, etc. Nenorocita Fosila Regala pripasita pe la noi este prost manevrata de cele 5 “printzese” care-l scot la-naintare ca sa capete diverse averi. Fonfait, semi-lesinat, urechiat, evadat parca de la Muzeul Antipa, bietul Personaj mai schelalaie despre rolul sau istoric in nenorocirea unei Romanii si-asa sarace, pedepsite de Dumnezeu cu inundatii, inzapeziri, Crize, somaj, cutremure sociale, retrocedari si altele! REGE ne mai trebuia? Nu-l aveam noi pe Regele Iulian, regele Tortica, Cioaba, printzul Leo de Strehaia? Hohenzollern de Sigmarigen de Germania de Etc ne mai trebuia?!? Ca sa nu mai pomenim de meciurile pe care Mihai le-avea cu Ion Iliescu, presedinte care-l fugarea pe drumurile patriei ca sa-l expulseze, pentru ca apoi regele Mihai sa se pupe-n gura cu acelasi Iliescu Ion, care-l decora pentru merite istorice!! Sarmana Romanie, rau ai mai ajuns…! Ne meritam soarta! Desigur, in Romania a aparut Specia Politica numita “Monarhistii”, care-l flutura pe Mihaitza-Imperator ca pe sfintele moaste, si-l tot pupa, umplandu-l de bale. “Monarhistii” behaie de zor pentru retrocedarea spre “regele” acesta de carton a tronului, si-a tuturor mosiilor, castelelor, padurilor, si-a Averilor aferente, de parca Mihai a venit cu ele de-acasa. Avand in vedere ca erau
‘”domeniile coroanei”, este de la sine inteles ca erau DOAR FOLOSITE DE-UN REGE PE TIMPUL DOMNIEI, SI NU OFERITE DEFINITIV, dar Mihai et comp se face-a uita acest aspect al problemei. Si scumpii “monarhisti” nu fac socoteala cam cati romani vor trebui sa fie deposedati de pamanturi, case, bani, etc, pentru a se oferi acestui “rege” lacom tot ceea ce pretinde cu nerusinare! Monarhie ne mai trebuia, ca-n rest aveam de toate…!! Mai nou, am observat pe la TV ca si printzul Charles al Marii Britanii a-nceput sa dea din coada pe langa Romania. El iubeste Ardealul, devine ardelean neaos, si-a cumparat o casa prin Ardeal, halimandroseste pita si slana fara sa-i vina rau si fara fasoleala de rigoare de pe la Dineurile Oficiale. Se-aud vorbe cum ca Regatul Unit al Marii Britanii si-al Irlandei de Nord nu s-ar supara deloc daca Romania ar implora sa fie primita sub inalta Protectie a Monarhiei engleze, ba chiar ne-ar accepta ca vasali, parte a teritoriilor Coroanei. Aici, in Romania, este bataia pestelui. Sat fara caini, Romania este luata-n vizorul monarhiilor falimentare din Europa; Mihai-Voda de Sigmaringen de Sollingen, Charles de U.K., Cioaba-Imperator, regele Tortica, se prasesc pe la noi ca iepurii. Hotarat lucru, ne-ar trebui cateva Revolutii Franceze extrem de radicale; monarhiile acestea sunt extrem de rezistente la D.D.T, Salvarsan si diverse alte erbicide industriale…

Romania se afla intr-un faliment controlat si provocat, de vreo 21 ani incoace. Nu spunem vreo noutate, se vede cu ochiul liber. Si mai ales se simte. Vom trata aici Falimentul Cultural care ne doare, poate, cel mai mult, fiindca este jaf de suflet! Ca de obicei, este ceva comandat dinafara, si continuat cu ravna dinauntru, fiindca nimeni nu loveste mai cu ravna in tara asta ca romanul care-a dat de bani, si mai vrea bani…! Cum am mai spus (degeaba) pe-aici, pe-acest Blog insignifiant, anonim si mic, autorii autohtoni nu se mai publica. Este incurajata traducerea si promovarea Literaturii de peste hotare, mai ales a celei Anglo-Saxone, dar nu numai. Este de-nteles, deci, ravna cu care ni se baga pe gat “cea mai buna scriitoare de romane politiste din Norvegia” sau din Suedia, sau din Patagonia, sau de pe planeta Marte! De asemenea, este de inteles asa-zisul succes pe care-l au la noi persoane ca “marea scriitoare de policier proaspat intoarsa din U.S.A., unde i-a dat cu cracii-n sus pe Americani” cu ceea ce-a scris! Mai ramane de lamurit de s-ar mai fi-ntors din S.U.A vreo astfel de “vedeta” care s-ar fi acoperit de praf si de glorie pe-acolo,doar daca nu cumva n-o fi reusit nimic prin America! Nu de prea mult bine se-ntoarce romanul la patria lui…!  Si nici de prea multa iubire fatza de “tarana Patriei”! Ah, mai sunt si scriitorii care se lauda ca sunt bine vazuti pe dincolo si vor pleca din clipa-n clipa. Deci, asemenea valori literare se promoveaza pe-aici, prin Romania. In nici un caz scriitorii care stau in Romania, scriu in Romania, si descriu Romania in volumele lor. Si-acum, sa va spunem si tristul adevar; noi suntem de vina! Da, noi, romanii, cititorii romani. Ar trebui sa-i ajutam pe scriitorii nostri. Ar trebui sa cumparam si romane scrise de autori romani. Va propunem sa cumparati cateva carti scrise de niste scriitori buni, care au nevoie sa li se cumpere volumele, ca o incurajare, dar si ca sa-i salvam de la un trist faliment moral si creeativ! Sa facem un mic experiment; daca totusi citeste cineva ceea ce scriem noi aici, propunem ca toti cei care iubesc intr-adevar Literatura romaneasca si vor sa-i acorde vreo sansa, sa cumpere, de exemplu, vreunul dintre aceste lucrari cu-adevarat bune. Este vorba despre “Labirint Erotic” de Marie McFressie, sau “Picaturi Lirice”, de Gregorian Ghita, sau “Amprenta Clinicii-Fantoma”, de M.Serban. Aceste trei lucrari sunt numai o infima parte dintre miile de scrieri ale unor romani valorosi care asteapta sa fie incurajati si apreciati. Sa-ncepem cu-acestia trei, pentru moment. Ce spuneti? Se poate-ncerca? Daca fiecare roman ar cumpara, sau ar citi, sau ar aminti pe retzelele de socializare de aceste 3 volume(pentru inceput), ar fi un bun START pentru acei scriitori necunoscuti, nesprijiniti de numeni, ne-ajutati de Critica, si neapreciati de-un Public neinformat vis-a-vis de posibila lor valoare intrinseca! Este un gest frumos pe care noi, cu totii, l-am putea face…!

Un reusit policier autohton este “Amprenta Clinicii -Fantoma”…! Am mai pomenit noi, pe-aici, de el. La o recitire mai tihnita, lucrarea pare cu totul altfel decat ai putea crede la prima vedere. Dincolo de aspectul politist al Lucrarii, naratiunea capata aspecte sociale, de-un tragism discret si sumbru. Este prezentata tragedia “neinsemnata”a oamenilor de valoare din Romania.  Fie ca este vorba despre Cercetatori Stiintifici, despre Cantareti, Scriitori, Pictori, sau orice fel de artisti, acestia au de-ales intre drumul spinos al exilului in cautarea unor ipotetice sanse pe meleaguri straine, sau o viata anonima si umilitoare intr-o Romanie monstruos de nepasatoare fatza de propriile valori, pe care le cumpara mai apoi pe bani grei de la straini. Esenta romanului nostru este tragica in structura ei. Intr-un stil sec, rece, care nu se implica, autorul puncteaza drumul disperat al unui mare chimist roman, a carui specializare este inventia de medicamente revolutionare, pe piara medicala mondiala. Sarac pana dincolo de orice limite, flamand si disperat, personajul profita de-o sansa nesperata pentru a-si incropi un Laborator unde-si va desfasura singur activitatea de cercetare stiintifica. Vanzarea ilegala a unor produse farmaceutice, efectele uluitoare a acestor medicamente, lupta dintre diverse grupuri de interese, toate acestea creeaza o naratiune captivanta la prima vedere, si profund tragica, la o a doua…! Desigur, banuim ca autorul face o subtila trimitere la realitatea Literaturii din Romania. Este un roman bun, care merita sa existe. Nu va indemnam sa-l cititi. Am face-o degeaba. Oricum, in Romania nu se citeste. Doar daca, desigur, ar fi preluat de-o Editura straina, publicat “dincolo”, si-apoi re-tradus si lansat la noi ca fiind o valoare “straina”, numai in acest fel s-ar putea citi SI la noi in tara. Nu-i putem dori Autorului decat sa poata scrie in continuare, macar pentru cei cativa clienti fideli pe care-i are totusi…

“Picaturi Lirice” a aparut pe data de 20 iunie 2011, la Editura Universitara. Autorul este Georgian Ghita. Aceasta ar putea fi prezentarea seaca si “la obiect” a unui Evenment Literar din Romania, si cate asemenea evenimente n-au avut parte nici macar de prezentarea aceasta sumara…! In realitate, junele Georgian Ghita este un tanar si nevinovat poet in varsta de numai 22 ani. La aceasta varsta, Poetul nostru inca mai are idealuri; inca mai crede ca-n Romania oamenii citesc si apreciaza versurile de calitate, in loc sa se-mbete ca porcii prin Carciumi. Si versurile Domniei-Sale sunt de calitate. Georgian Ghita descrie, intr-o frumoasa ritmica poetica, dragostea asa cum o vede el de la varsta de 20 ani. In poeziile sale, iubirea se-mpleteste cu o tristete vaga, bine surprinsa-n vers, ceea ce face ca Volumul sau sa aiba o nuanta aparte. Ca de obicei, se pare ca o Critica nepasatoare nu a facut o buna primire acestui nou aparut volum de versuri. Incercam sa reparam noi ceea ce se mai poate repara. “Picaturi Lirice” este un volum de poezie autohtona, calitativa, demn de-a fi citit si-apreciat. N-o sa schimbam noi lumea, desigur, dar tanarul nostru poet Georgian Ghita isi are locul sau in Literatura Romaneasca tanara si contemporana! Bine-ai venit printre poeti, G.Ghita, si mai asteptam de la tine volume asemanatoare…

Daca iei romanul “Pe aripile vantului” si-l tehnoradactezi, ai schimbi doar titlul, si pui un nume oarecare la Autor, apoi o trimiti la vreo Editura, preferabil din Romania, editorul ati va raspunde (daca-ti va raspunde) peste vreo cativa ani, ca Lucrarea dumitale este extrem de slaba si ca n-are nici un impact la Public. Experimentul este valabil pentru orice Capodopera clasica si universala, premiata cu Oscar, etc. Dar ia cea mai ordinara Lucrare de proza sau versuri, autohtona desigur, o semnezi cu un pseudonim de rezonanta anglo-saxona, si-apoi plateste bine un Cronicar Literar cunoscut, sau un Ziarist de Scandal, sa-ti faca o Cronica Literara mareatza, elegiaca si lirica. Porcaria in discutie se va vinde excelent si va fi masiv cumparata de-un mare numar de semi-analfabeti care de asemenea nu vor citi cartea, dar vor astepta Ecranizarea, si-ntre timp se vor lauda ca au prin casa volumul respectiv, in biblioteca lor cu geam de cristal. Traim intr-o Romanie de analfabeti; este trist s-o spunem, pare un sacrilegiu, dar este un Adevar Absolut! Asa-zisii “Cititori” din Romania abia sunt in stare sa silabiseasca Titlul si Prefatza unui volum de pe Piatza; in prefata scrie ceea ce trebuie sa simta cand citesc romanul respectiv, ce-a vrut autorul sa exprime cand a scris ceea ce-a scris, si cand trebuie cititorul sa izbucneasca-n lacrimi de emotie, adica la ce pagina si la ce rand anume. Ah, desigur, daca volumul este vreo Traducere din franceza, este mai frumos pentru cititor…! Elevii si adolescentii din Romania abia daca-s in stare sa-si silabiseasca numele si adresa, cu buletinul in mana, dar toata populatia de pe la noi sta noaptea sa saliveze la ultimele cadavre proaspete disecate-n Direct la OTV, Morga-Poporului, prin Popor si pentru Popor. Cam acesta-i gradul de cultura in Romania. Desigur, daca cele mai mari poeme si poezii scrise de M.Eminescu ar fi cantate de catre N.Gutza si de Salam pe ritmuri de manele, atunci am fi un popor extrem de cult, desigur…!! Am speriat o Europa-ntreaga cu rata noastra de analfabetism, dar asta nu-i de natura sa deranjeze o populatie indobitocita de bautura, manele si guvernare dezastroasa! Poporul roman asi ajunge siesi. Doamne, in ce tara traim cu totii…..